Dependenţii de heroină vor heroină. Asta e clar. Sunt morţi după heroină. "Heroină, heroinăă, vreau heroinăăă". Îşi vând chestii din casă ca să îşi ia heroină. Fură de la prieteni. Se prostituează. Naşpa, nu?
Ok. Acum vin eu şi întreb: de ce naiba se ajunge aici? De ce nu se asociază, câte 20-30 de dependenţi, în comunităţi agricole, centrate în jurul unei plantaţii de mac. Să îşi producă singuri heroina. Ok, e greu, dar trebuie să se poată face. Va imaginaţi? O comunitate utopică de heroinomani. Aşadar, daca un toxicoman are un teren undeva într-o zona mai puţin populată, ar face bine să nu îl vândă ca tâmpitu' ca să îşi ia droguri de toţi banii. Nu, să îşi adune prietenii dependenţi şi să le pună planul în faţă: se mută toţi acolo, construiesc o fermă. Îşi vând tot, dar nu îşi iau droguri ca animalele de toţi banii, nu, investesc acolo. O parte din ei se ocupă de agricultura de subzistenţă, o parte de culturile de mac, o parte de producţia heroinei. Nu e uşor de sintetizat, fireşte, dar se poate face. Trăiesc fericiţi. Ziua lucrează câmpul, seara îşi bagă în venă. Un fel de comunitate amish cu droguri grele. Mulg vaca, culeg macul, recicleaza seringile. Familia îi vizitează. Îşi găsesc un guru, găsesc pacea. Îi băgăm în circuitul turistic. Totul e bine.
No comments:
Post a Comment