1. How much poison are you willing
to eat for the success of the free
market and global trade? Please
name your preferred poisons.
2. For the sake of goodness, how much
evil are you willing to do?
Fill in the following blanks
with the names of your favorite
evils and acts of hatred.
3. What sacrifices are you prepared
to make for culture and civilization?
Please list the monuments, shrines,
and works of art you would
most willingly destroy.
4. In the name of patriotism and
the flag, how much of our beloved
land are you willing to desecrate?
List in the following spaces
the mountains, rivers, towns, farms
you could most readily do without.
5. State briefly the ideas, ideals, or hopes,
the energy sources, the kinds of security,
for which you would kill a child.
Name, please, the children whom
you would be willing to kill.
sursa
Tuesday, December 27, 2011
Wednesday, November 16, 2011
Friday, October 21, 2011
Wednesday, August 17, 2011
Wednesday, July 20, 2011
Friday, July 15, 2011
Monday, July 4, 2011
Friday, June 3, 2011
Monday, May 30, 2011
Thursday, April 21, 2011
Saturday, March 19, 2011
Mussolini:
“Fascism should more appropriately be called Corporatism because it is a merger of State and corporate power.” — Benito Mussolini, 1883-1945
Friday, March 11, 2011
Wednesday, March 2, 2011
Tuesday, March 1, 2011
Monday, February 21, 2011
Benjamin Franklin:
"Any society that would give up a little liberty to gain a little security will deserve neither and lose both."
Benjamin Franklin
Benjamin Franklin
Monday, February 14, 2011
'Animal Farm' online
Tuesday, February 8, 2011
Hunter S. Thompson:
"I hate to advocate drugs, alcohol, violence, or insanity to anyone, but they've always worked for me."
Hunter S. Thompson
Hunter S. Thompson
Monday, February 7, 2011
Tuesday, February 1, 2011
Thursday, January 27, 2011
Wednesday, January 26, 2011
Friday, January 21, 2011
Anthony Burgess:
"Unii dintre noi trebuie să lupte. Tradiţia libertăţii trebuie apărată. Nu sunt un om de partid. Unde văd infamie, caut să o stîrpesc. Numele partidelor nu înseamnă nimic. Tradiţia libertăţii înseamnă totul. Omul obişnuit o va trăda, o, da. Vor da libertatea pe o viaţă mai liniştită."
Anthony Burgess, "Portocala mecanică"
Anthony Burgess, "Portocala mecanică"
Monday, January 10, 2011
Iuri Bezmezov:
Cei patru paşi de urmat pentru răsturnare a puterii unui stat, în viziunea KGB, sunt demoralizarea, destablizarea, criza şi normalizarea.
1. Demoralizarea dă rezultate după 15-20 ani, timp în care apare prima generaţie în minţile si valorile căreia au fost implantate, prin propagandă, influenţare, contact direct, aliniere şi racolare sectară sau religioasă, elementele care defăimează, demonetizează si subminează constant valorile împământenite.
Sindicatele fac politici sindicale, poliţia devine un represor iar infractorii sunt simpatizaţi, credinţa devine propagandă, iar propaganda devine credinţă, media se îmbâcseşte cu mediocritate şi cretinism, la şcoala nu se mai învaţă fundamente, ci debilităţi; încet şi criminal, valorile sunt substituite în vederea declanşării destabilizării.
2. Destabilizarea impune intoleranţa, radicalizarea, decredibilizează şi cretinizează instituţii, oamenii nu mai discută între ei, sunt susţinute doar certurile, pun mana pe armă şi se împuşcă unii pe alţii (deocamdată cu bile de cauciuc); apar lideri din neant, grupuri de activişti, ONG-uri, purtători ai diverselor "lupte legitime", media devine total opusă societării, antagonismul atinge un maximum iar agenţii conservaţi ani în şir devin activi şi militanţi, conducând "grupurile legitime" ce aduc societatea în criză, acuzând prin vocea societării civile corupţia şi incompetenţa celor de la putere.
3. În criză apar comitetele revoluţionare, emanaţii, comitetele nealese dar înfiinţate de "prietenii care ştiu de ce", iar lumea disperată aşteaptă un Mesia care să le dea păpică, muncă, linişte şi "normalitate".
Criza se termina numai când are loc o acţiune de forţă din partea autorităţilor, sau degenerează în război civil ori invazie.
Toate comitetele şi toţi luptătorii, pe timp de criză, sunt convinşi că sunt legitimi, societatea colapsează, este aşteptat liderul cu mână forte, salvatorul care nu va întarzia decât dacă nu au avut loc invazia sau războiul civil, ori intervenţia în forţă din partea statului, nu neapărat din partea aceloraşi membri ai guvernării.
4. 'Normalizarea' este etapa în care deja puterea a fost luată de un grup recunoscut pe plan extern, cu legitimitate în faţa sponsorului extern al evenimentelor. E etapa când agenţii, 'profesorii', propagandiştii, promotorii, conservaţii si foştii lideri tac, sau sunt eliminaţi; statistica arată ca se prefera eliminarea acestora.
De regulă, cei care preiau puterea vor stabilitate si linişte, vor "normalizare", şi de aceea elimină pe cei care au fost înainte la cârmă, şi pe cei care sunt consideraţi pericole potenţiale.
de aici
1. Demoralizarea dă rezultate după 15-20 ani, timp în care apare prima generaţie în minţile si valorile căreia au fost implantate, prin propagandă, influenţare, contact direct, aliniere şi racolare sectară sau religioasă, elementele care defăimează, demonetizează si subminează constant valorile împământenite.
Sindicatele fac politici sindicale, poliţia devine un represor iar infractorii sunt simpatizaţi, credinţa devine propagandă, iar propaganda devine credinţă, media se îmbâcseşte cu mediocritate şi cretinism, la şcoala nu se mai învaţă fundamente, ci debilităţi; încet şi criminal, valorile sunt substituite în vederea declanşării destabilizării.
2. Destabilizarea impune intoleranţa, radicalizarea, decredibilizează şi cretinizează instituţii, oamenii nu mai discută între ei, sunt susţinute doar certurile, pun mana pe armă şi se împuşcă unii pe alţii (deocamdată cu bile de cauciuc); apar lideri din neant, grupuri de activişti, ONG-uri, purtători ai diverselor "lupte legitime", media devine total opusă societării, antagonismul atinge un maximum iar agenţii conservaţi ani în şir devin activi şi militanţi, conducând "grupurile legitime" ce aduc societatea în criză, acuzând prin vocea societării civile corupţia şi incompetenţa celor de la putere.
3. În criză apar comitetele revoluţionare, emanaţii, comitetele nealese dar înfiinţate de "prietenii care ştiu de ce", iar lumea disperată aşteaptă un Mesia care să le dea păpică, muncă, linişte şi "normalitate".
Criza se termina numai când are loc o acţiune de forţă din partea autorităţilor, sau degenerează în război civil ori invazie.
Toate comitetele şi toţi luptătorii, pe timp de criză, sunt convinşi că sunt legitimi, societatea colapsează, este aşteptat liderul cu mână forte, salvatorul care nu va întarzia decât dacă nu au avut loc invazia sau războiul civil, ori intervenţia în forţă din partea statului, nu neapărat din partea aceloraşi membri ai guvernării.
4. 'Normalizarea' este etapa în care deja puterea a fost luată de un grup recunoscut pe plan extern, cu legitimitate în faţa sponsorului extern al evenimentelor. E etapa când agenţii, 'profesorii', propagandiştii, promotorii, conservaţii si foştii lideri tac, sau sunt eliminaţi; statistica arată ca se prefera eliminarea acestora.
De regulă, cei care preiau puterea vor stabilitate si linişte, vor "normalizare", şi de aceea elimină pe cei care au fost înainte la cârmă, şi pe cei care sunt consideraţi pericole potenţiale.
de aici
Subscribe to:
Posts (Atom)