Iuri Bezmezov:

Cei patru paşi de urmat pentru răsturnare a puterii unui stat, în viziunea KGB, sunt demoralizarea, destablizarea, criza şi normalizarea.


1. Demoralizarea dă rezultate după 15-20 ani, timp în care apare prima generaţie în minţile si valorile căreia au fost implantate, prin propagandă, influenţare, contact direct, aliniere şi racolare sectară sau religioasă, elementele care defăimează, demonetizează si subminează constant valorile împământenite.
Sindicatele fac politici sindicale, poliţia devine un represor iar infractorii sunt simpatizaţi, credinţa devine propagandă, iar propaganda devine credinţă, media se îmbâcseşte cu mediocritate şi cretinism, la şcoala nu se mai învaţă fundamente, ci debilităţi; încet şi criminal, valorile sunt substituite în vederea declanşării destabilizării.

2. Destabilizarea impune intoleranţa, radicalizarea, decredibilizează şi cretinizează instituţii, oamenii nu mai discută între ei, sunt susţinute doar certurile, pun mana pe armă şi se împuşcă unii pe alţii (deocamdată cu bile de cauciuc); apar lideri din neant, grupuri de activişti, ONG-uri, purtători ai diverselor "lupte legitime", media devine total opusă societării, antagonismul atinge un maximum iar agenţii conservaţi ani în şir devin activi şi militanţi, conducând "grupurile legitime" ce aduc societatea în criză, acuzând prin vocea societării civile corupţia şi incompetenţa celor de la putere. 

3. În criză apar comitetele revoluţionare, emanaţii, comitetele nealese dar înfiinţate de "prietenii care ştiu de ce", iar lumea disperată aşteaptă un Mesia care să le dea păpică, muncă, linişte şi "normalitate".
Criza se termina numai când are loc o acţiune de forţă din partea autorităţilor, sau degenerează în război civil ori invazie. 

Toate comitetele şi toţi luptătorii, pe timp de criză, sunt convinşi că sunt legitimi, societatea colapsează, este aşteptat liderul cu mână forte, salvatorul care nu va întarzia decât dacă nu au avut loc invazia sau războiul civil, ori intervenţia în forţă din partea statului, nu neapărat din partea aceloraşi membri ai guvernării. 

4. 'Normalizarea' este etapa în care deja puterea a fost luată de un grup recunoscut pe plan extern, cu legitimitate în faţa sponsorului extern al evenimentelor. E etapa când agenţii, 'profesorii', propagandiştii, promotorii, conservaţii si foştii lideri tac, sau sunt eliminaţi; statistica arată ca se prefera eliminarea acestora.
De regulă, cei care preiau puterea  vor stabilitate si linişte, vor "normalizare", şi de aceea elimină pe cei care au fost înainte la cârmă, şi pe cei care sunt consideraţi pericole potenţiale.

 de aici